Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poem

        de Gela Enea

 între două coperţi aud cum crapă inima sylviei

fabula sinuciderii peste care

viaţa trânteşte desaga ei de cărat spaimele

umbra copiilor lăţindu-se peste ziduri

pâlpâie asemenea unei candele lângă altar

toate uşile sunt închise

prinsă în harpoanele întunericului

fantoma sylviei face semne cu mâna

frigul cade cu trosnet de copac putred

***

confesiunile sylviei plath

aici sunt oamenii pe care i-a mângâiat

în viermii fiecărui poem

hrăniţi cu miezul lor

tare

ameţiţi de slava postumă şi inutilă

***

mi se-ntoarce lumea pe dos

ca un buzunar din care

pică mărunţişuri gălăgioase

***

nu ştiu când s-a parfumat sylvia

ultima oară

în care vas a fiert laptele copiilor

şi ce oglindă i-a urâţit într-atât faţa

încât nu şi-a mai dorit s-o poarte

***

aşez cartea pe raft cu temerea

că va face picioare

va coborî doar ca să sufle peste mine

din plămânii ei monoxidaţi

fumul acela care trece prin straturi succesive de măşti

până ajunge la kilometrul zero al iertării

***

după

n-o să mai ştiu ce să fac cu mine

va trebui să renunţ la organele

care mă ţin în viaţă

cum ţin aparatele pacienţi

în moarte cerebrală

***

dac-aş fi agent de vânzări

aş face reclamă insomniacilor cu atestat

bolnavilor de singurătate şi muştelor verzi

îmi spun în momente

de sinceritate cavernoasă

***

un poem de dragoste scris la senectute e lipicios ca o vată pe băţ

ca mine când încetez s-o mai citesc pe sylvia

cu aceeaşi convingere că şi-a cocoţat

poemele în câte-o stea

să le poată contempla de jos

şi eu să mă uit la ele cu lacrimi în ochi

dând o altă definiţie sinelui

© 2007 Revista Ramuri